duminică, 19 ianuarie 2014

Concertul anului: Together We Stand, Divided We Fall - Roger Waters - The Wall

Vacanța de toamnă : cea mai a anului, a început cu un concert: cel mai cel al anului: Roger Waters - The Wall

De fiecare dată când plecăm in vacanță încercăm să pregătim totul cu multă migală (adică eu Mircea) încercând ca pe lânga obiectivul principal sa vizităm și ce mai este prin împrejurimi. Anul ăsta din lipsă de timp am pus doar punctele principale pe hartă si apoi am lăsat totul să curgă de la sine. Și se pare că hazardul are un rol important în reușita unei vacanțe. 
Prima zi a fost de îndeplinire a unui vis : nu credeam să mai am vreodata șansa de a vedea un concert Pink Floyd live. În cazul acesta a fost o bucățică din ei : Roger Waters cu The Wall! Deși nu sunt dependent de muzică (aș putea sa merg ore întregi cu mașina fără a simți lipsa ei, preferând să ascult liniștea și să mai comunic cu mine însămi) când a murit Freedie Mercury, deși nu știam mai nimic despre el, am suferit pentru că frânturile de concerte pe care le-am văzut mi-au ajuns la suflet și m-am gândit că ar fi fost frumos să îl fi văzut live.
Cât despre The Wall prima oara am auzit de album când Roger Waters a cântat albumul în Potsdamer Platz pe 21 iulie 1990. Mai târziu am văzut filmul și din ce am mai citit despre ei, eram sigur că nu voi mai avea vreodata șansa de a ii vedea într-un concert. Biletele la concert le-am primit de la Ștef de Crăciun, așa că momentul a fost îndelung așteptat.
Plecarea din Constanța a fost pe la o oră normală (anormală pentru noi deoarece preferăm o plecare pe la 2-3 dimineața pentru a câștiga o zi credem noi) si primul obiectiv era un service în București unde trebuia să o dotăm pe Christmăsica noastră cu scut și să o pregătim pentru drumurile "perfecte" pe care reușim mereu să le găsim in concedii. Ei bine da Christmăsica este mașinuța noastră care se pregătea de prima ei experiență românească cu ai săi noi proprietari.
Nu-i așa că este frumoasă ? (mă refer la  Ștef, șoferița)



Ziua în București a trecut destul de repede (incluzând un mic somn de prânz, de altfel singurul din acest concediu și o vizită la mall care a avut două scopuri bine definite : expoziția DaVinci și cumpărarea a câteva perechi de șosete care să înlocuiască stocul care ar fi trebuit să se afle în bagaje, dar trona triumfător în debara).


Așa că în jur de de 17:00 am plecat spre concert pentru a încerca să prindem niște locuri cât mai bune. C. care avea bilet la Gazon A a decis să vină cu noi la Gazon B și deși aveam cele mai ieftine bilete au fost cele mai bune locuri pe care le-am fi putut avea : locurile erau pe peluza Casei Poporului, care fiind puțin în pantă permitea tuturor să vadă scena în toată splendoarea ei! A fost primul concert pe care Ștef a putut să îl vadă fără să se chinuie.

Scena era formata din ''căramizi'' și în partea întai a concertului s-a construit zidul, iar în cea de-a doua parte s-a dărâmat zidul. Pe zid erau proiectate imagini din războaiele americane actuale: cu victime, eroi, soldați, copii, bucuria întoarcerii acasă, din filmul celor de la Pink Floyd-The Wall, film pe care prima dată când l-am văzut mi-a plăcut, în schimb a doua oară mi s-a părut cam dur (exact așa i s-au părut și Ștefaniei imaginile ea nevăzând filmul). Și tot pe zid erau proiectate și imagini live din timpul concertului. Ce să spun decât că Roger Waters cântă, arată și rezistă (un concert de cel puțin 3 ore si 30 min) într-un mare fel pentru vârsta lui. În plus a fost primul concert la care am cântat, atât de mult mi-a plăcut, atât de mult se pare că l-am dorit, chiar dacă nu am spus-o.
Concertul a fost mult mai mult decât un concert, cu totul deosebit, cu toate poveștile de pe ecran într-un show de peste 3 ore, a fost copleșitor, am plecat de acolo cu o încărcătură sufletească pe care nu am simțit-o la nici un concert.

Pe peluza Casei Poporului


Avionul din fundal a fost cel care a spart zidul la prima melodie a show-ului

Roz sau?

Gri?

Metallica vs Pink Floyd

Zidul ........



Another brick in the Wall



La sfarsitul concertului am primit un suvenir cu însemnele din imagine 



Big Mother is Watching YOU





Închei articolul cu Hey You și cu un vers din el foarte adevarat: Together We Stand, Divided We Fall




După Ștef concertul în 3 cuvinte a fost:
Legendar, Fabulos, Minunat

miercuri, 15 ianuarie 2014

I like to MOVE it

Nu știu alții cum sunt, dar eu la început de an  îmi fac niște planuri mari mari sau mai mici, realizabile sau nu (sunt perfect conștientă de unele din ele), și deasemenea las și neprevăzutul să-și facă treaba.
Anul ăsta m-am decis să fac(em) mișcare, fac sală deja de un an și puțin, la început mai cu avânt, și încet încet m-am mai liniștit. Aveam un target destul de relaxat, de două ori pe săptamănă, dar din păcate ajungeam mai rar de atât. 
Anul ăsta însă va fi diferit, scripta manent și dacă o facem și public, o facem big style, nu o să putem spune că ne lasăm pe tânjala, așa că am acționat:

1. Abonament la sala Pure, înainte de a merge pe cont propriu cu abonamentul, aveam un abonament pe un grup și plăteam mai puțin decăt individual, dar acum am găsit o ofertă pentru un abonament individual la același preț ca cel de grup, 80 Ron, diferența este că este nevoie să plăteși în avans abonamentul pentru 3 luni (400 Ron) și ai 2 luni gratuite. Avem sală = avem febră musculară, cel puțin în prima săptămână, dar suntem entuziaști. Abia aștept să fac ceva TRX și un Kangoo Jumps.

2. L-am convins pe Mircea să-ți facă un abonament la înot, Mircea nu este adeptul sălii, îl înteleg pe de o parte, și eu mă plictisesc dacă merg la aparate, pe de altă parte decât să nu faci mișcare deloc, parcă aș prefera o sală plictisitoare. Așa ca sunt extrem de bucuroasă că a acceptat această formă de mișcare. Abonamnetul nu e nici scump, nici ieftin, are inclus bazin și saună, într-un interval de timp stabilit în funcție de fiecare abonament.

3. Sper să nu fie ultimul și să mai aduc completări, ne apucăm de AikidoIulian Bosoi - instructor al Federației Române de Aikido organizează cursuri gratuite de Aikido. Să purcedem cu începutul, mai exact cu WikiAikidō înseamnă textual „calea armonizării energiei,” fiind artă marțială ce face parte din categoria internă a stilurilor de luptă. Vom merge de două ori pe săptămănă timp de cinci săptămani. 

Cam atât despre mișcarea noastră, revenim cu detalii.

Să vă fac și o urare de început de an: 

Să aveți un an cu tot ce vă propuneți și mai ales cu mult neprevăzut (în cel mai bun sens)!!!!


Cu drag,
Ștef