Love Hunting sau Hunting Love

Totul a început când am primit pe mail un newsletter de evenimente in Constanta la care sunt abonată și aici mi-a atras atenția un titlu scurt și la obiect: LOVE HUNTING!!!

Eram deja familiarizată cu o vânătoare de comori arhitecturale care a fost organizată în București de fetele de la Viajoa, și mi-a plăcut atât de mult atunci, încăt am spus că trebuie să încerc una și în Constanța. Mi-am spus ca o să pot trece ușor peste faptul că se organizează în timpul săptămânii și că este în ziua când toată lumea, mai mulți sau mai puțini, sărbatoresc iubirea. Bun, eu puteam trece peste aspectele astea, dar oare Mircea ar fi de acord? Și ca să mă asigur că nu voi fi refuzată, am decis să nu îi spun deloc, să fie o surpriză, speram eu plăcută. Trebuie să fac câteva mențiuni aici cu privirea la posibilul refuz al lui Mircea, pentru a nu se crea o impresie greșită despre iuba meu: se trezeste ffff (mult prea) devreme în fiecare dimineață și în plus acum este într-o perioada în care are mult de învățat și seara după muncă se apucă de învățat, prin urmare un posibil refuz la o seară out în timpul săptămânii ar fi fost foarte justificat.

Și desigur ar mai fi fost motiv de refuz, ziua în sine, Vallentine's Day! Sărbătorim ziua asta în felul nostru, o cina, lumânari, muzică, în liniște acasă. A devenit așa un hit și este atât de comercială că am decis că dacă o sărbatorim să o facem în felul nostru, mult mai restrâns. Prin urmare știind ca vom merge la Love Hunting l-am pus în temă să nu comande nimic, să nu mă aștepte cu nimic, pentru că nu voi avea timp să trec pe acasă după muncă, să vină la mine, iar de acolo o să-l ghidez eu.

Am sunat, organizatorul Ramona, mi-a spus în linii mari cum se va desfășura, vom avea niste task-uri de facut si va trebui sa adunăm indicii din locatiile indicate, perimetrul în care ne vom învârti, adică de la Magazinul Tomis până la parcul de la Primarie, și cât va dura, adică 2 ore de la 18.00 la 20.00 efectiv vânătoarea și după after-party în Relax Cafe, mi-a spus și de premii că aproape toată lumea va căstiga premii si că vor mai fi și alte surprize. Am spus da, ne băgăm.

Zis și făcut, la ora stabilită, punctual ca de obicei, s-a afișat la mine la muncă, cu un trandafir roz, pe care din păcate a trebuit să-l las la job, nu puteam să plec la vânătoare cu flori după mine :). După un mic delay, de data asta nu din cauza mea, am plecat spre locul de întalnire, pe drum i-am spus despre ce e vorba, nu părea foarte încantat, iar eu sincer aveam emoții cu vănătoarea asta, deoarece ma gândeam să nu cumva să fie prea siropoasă, sau să tină prea mult, sau sau sau......

Sus, la City Plex, locul de întâlnire, oamenii erau veseli şi drăguţi, ne-am înscris oficial în cursă, noi şi încă doi prieteni (de fapt doar ea, el a întârziat, dar l-am aşteptat!) şi a început distracţia. Mai întâi ne-am prezentat, puţin mai altfel, de genul că trebuia să iţi spui numele şi să faci într-un fel (să sari, să te strâmbi, să te învârţi). După ce ne-am cunoscut mai în detaliu (schimonosiţi în fel și chip) am ciocnit un pahar de şampanie şi ni s-au dat câteva detalii privind vânătoarea: reguli, cerinţe (task-uri), harta cu zona de desfăşurare.

A început concursul!

Mai întâi trebuia să răspunzi la câteva întrebări legate de cunoaşterea partenerului, sincer aveam emoţii, ne ştim de 5 ani, dar nu ştiam ce întrebări întrebătoare ne vor pune. Din fericire au fost foarte simple: Ce număr poartă partenerul la pantofi si în ce dată sunt născute mamele noastre. Şi uite aşa am scăpat fără ‘victime’ după prima proba.

Cea de-a doua probă, consta în legarea fetelor la ochi şi căutarea partenerului şi aici din fericire l-am gasit repede, am luat iarasi ceva puncte si dupa probele indoor au urmat cele outdoor.

Ce trebuia să facem? Să adunam item-uri (fluturaşi) cu înscrisul şi sigla Love Hunting, împrăstiati prin oraş (locuri indicate printr-o hartă), prin barurile partenere şi să îndeplinim toate cerinţele. Cine aduna cei mai mulţi fluturaşi caştiga. Termenul limită era până la ora 20.00 unde aveam să ne întâlnim la ceasul de la Miga, plaja Modern.

Fluturașii Love Hunting

Nu o să vă spun toate task-urile, asta ca să nu stric surprize viitoare pentru cei care vor mai participe la aşa ceva pe viitor.

Vinde un umeraş! Ne-au dat un umeraş fiecărui cuplu, şi trebuia să îl vindem. Zis şi făcut, l-am vândut unui ospătar de la Monroe care a intrat în jocul nostru şi a negociat la 1 leu 2 umerase. A ţinut la bacşişul lui şi a spus ca ne dă el bani :).

Tot la Monroe ne-am facut declaraţii de dragoste, şi ne-am căsătorit pentru o zi. Cum vine asta : într-o căsătorie care a început din 03.10.2009, ne-am mai căsătorit o dată, de data asta in faţa unui maestru de ceremonii, DJ de meserie (din câte am înţeles, sper să nu greşesc). O alta cerinţă pe care am îndeplinit-o tot în Monroe, a fost să facem o poză de familie cu un copil, poza trebuia făcută de fotograful oficial de la Subblitz, şi trebuia să prinzi un copil, fotograful şi gata poza. Am prins o familie cu copii, care au fost deacord să îşi lase copii să intre in jocul nostru.

O zi!!!!

O zi cu obligatii!!!

Mircea face figuri!!!!

În British Pub trebuia să facem pe portarii pentru 3 minute. Prin urmare aveam costumaţie de portar, 2 jachete specifice portarilor de peste tot în lume, nu cred ca doar din Anglia, şi am stat afară pregătiţi să deschidem uşa tuturor ce vroiau să intre sau să iasă, nu au fost foarte mulți, dar eram pregătiți. În bar trebuia sa cautam la fel niste fluturaşi, după ce făceai cele 2 task-uri primeai şi punctele.

Am ajuns şi aproape de ora 20.00 şi ne îndreptam destul de înfriguraţi spre locul de întâlnire de la ceas şi acolo ne aştepta o primă surpriză: aprinderea de lampioane. Nu mai aprinsesem niciodată şi îmi doream să aprind încă de la nuntă. Numai că nunta fiind la o locaţie din pădure am renunţat repede la gândul că e posibil să pornească vreun incendiu. Din păcate nu am putut nici atunci să aprindem lampioane, pentru că era un vânt cum doar în Constanţa găseşti, si indiferent de anotimp este prezent cu încăpăţânare.

După ce ne-am chinuit puţin, am decis ca e mai bine să lăsăm aprinderea lampionului pentru o seară mai liniştită dpdv meteo, ca de exemplu o seară de vară. Ne-am îndreptat spre Relax Cafe, unde ne aşteptau alte surprize: Karaoke – fun fun fun, melodii romănesti, de la Holograf la Vama Veche, la care am tipat din toţi rărunchii, tort – pe care scria Love Hunting, foarte bun, şi proba finală, unde aveam să ne găsim latura artistică a noastră. Aveam de pictat ceva ce ne reprezintă ca cuplu, ca îndrăgostiţi, pe o plansa de dimensiune A4 şi cu acuarele, pensule şi tot tacâmul. Iar după ce terminam, trebuia să mergem prin cafenea să adunăm impresii despre capodopera noastra :). Am pictat despre vacanța noastră din vară, Eurotrip-ul nostru prin Austria și Germania în principal, cum am plecat noi doi ca doi porumbei cu maşinuţa și cu un cort, care se numeste “2 seconds“, din România și cum ne-am priceput am marcat traseul pe care l-am făcut. A fost fun și pictatul și luat-ul de impresii : trebuia să-i spui omului ce ai desenat acolo, că altfel nu prea înţelegea mare lucru, asa că impresiile au fost pe măsura.

Mica noastra capodoperă, în partea stângă a desenului ne încercam culorile!

E perfect!!!!! și succes România!

Am terminat seara ca premianţi, locul 3 ce-i drept, dar pe podium, asa ca împreuna cu prietenii nostri am ocupat locul 3. Premiul consta într-o invitaţie la teatru; piesa se numeşte ‘Iubeste-ma cât viaţa’ şi s-a ţinut în Pheonix. Mi-a plăcut, sunt sigură ca mulţi de acolo s-au regăsit în situaţiile transpuse de cei trei actori Madalina Petrencu, Gabriel Montescu, cuplul din piesă, şi Carmen Montescu, care a interpretat un altfel de Cupidon. A doua parte din premiu constă într-un voucher de 50 lei la British Pub. Încă nu l-am folosit ca să va dau detalii, aşa ca mai revin cu completări, când o să fie cazul.

Premiul nostru

Finalizez articolul ca la premiile Oscar (tot sunt în temă acum) cu mulţumiri : doresc sa le mulţumesc organizatorilor pentru o seară fun fun fun şi out of the ordinary, pe care ne-au oferit-o şi care a ieşit cu mult peste aşteptările mele. A fost o seară exact la fel cu ce cauta personajul feminin din piesa de teatru, ne-a scos din cotidian. Mulţumesc că ne-aţi demonstrat că se poate organiza o vânatoare de comori şi în Constanta, şi se poate ridica fără nici un fel de probleme la nivelul uneia din Bucureşti. Şi poate cu astfel de evenimente organizate de voi (Trupa Sufletel, Proiectul Danais s.m.d.) începe şi Constanţa să prindă viaţa şi pe planul socio-cultural.

Continuând traditia premiilor Oscar, la final îţi mulţumesc ţie Mircea că ai intrat în joc, că ţi-a plăcut, că ai mai face aşa ceva şi că mă iubeşti şi te iubesc!

P.S. Nu prea avem poze, deoarece eram în vervă și eram contra timp, prin urmare nu aveam timp să facem și ne-am bazat pe Madălina Petrencu și pe tipa de la Subblitz. Cele pe care le voi pune sunt cu ce am câștigat și cu ce i-am luat lui Mircea de Valentine's, despre care o să vă povestesc altă dată.

Cadoul pentru Mircea

Invitatia la teatru

Tot ce avem de la Love Hunting