Ziua doi : Din Bratislava spre Hallstatt

 
   Ziua II : Bratislava - Hallstatt - 393 km

   A doua zi, revigorați de somnul în cort, am luat un mic dejun plin de bunătăți aduse de pe plaiuri mioritice, am strâns totul și am plecat la drum. A fost o prima zi în Austria, superbă, plină de surprize în lungime de vreo 120 km, oferite de gps-uri (unul instalat pe telefon și un pda), am văzut pentru a doua oară Dunărea și am reușit să ajungem seara în Hallstat, un orășel minunat, care va avea, așa cum merită, un articol separat.

   Dupa masă, pe la 08.30, aveam deja strâns totul, așa că am purces la drum spre ceea ce trebuia să fie partea principală a concediului. Am reușit să ratăm ieșirea spre Austria și cum următorul loc pe unde puteam să întoarcem era la vreo 20 de km distanță ne-am conformat și așa am adăugat primii kilometrii extra din acea zi. Adica vreo 45. Din păcate, unul din dezavantajele autostrăzilor, este faptul că de obicei de-a lungul lor peisajul este destul de anost, așa ca din punctul meu de vedere dacă tot e să ocoliți mai bine încercați un drum lateral, care are avantajul de a oferi peisaje noi și oferă imagini mult mai plăcute decât autostrăzile.  

   După ce am revenit pe drumul cel bun, am intrat în Austria foarte repede și ne-am oprit la prima benzinărie pentru a ne cumpăra vignetta (10 zile - 8 euro sau dacă stați mai mult de 3 săptămâni mai avantajos este sa va luați pe două luni - 23 euro) și o cafea care era absolut necesară. În timpul petrecut la benzinărie am fost și la toaletă și am rămas impresionați de cât de curată putea fi aceasta și cât de frumos mirosea înăuntru. La următoarea oprire, foarte aproape de Krems, am rămas chiar și mai uimiți de o toaletă publică, gratuită, care avea un design deosebit, atât în exterior cât și în exterior; iar surpriza supremă a fost faptul că toaleta era dotată și cu dușuri, care costau un simbolic euro pentru 15 minute. Așa că primul lucru care ne-a impresionat cu adevărat în întâlnirea cu Austria au fost toaletele. Iar la vreo 10 km de Krems sătui de ocoluri am făcut ceva urâțel și anume am dat cu spatele pe o intrare pe autostradă deoarece hotărâsem că enough is enough.

   Pentru această vacanță ne-am cumpărat trei ghiduri : unul cu Austria de la Thomas Cook (editura Niculescu), Munchen de la Berlitz (editura Aquila) și Vienna de la Adlibri. Azi voi descrie despre ghidul de călătorie despre Austria, care a fost foarte util prin faptul că în afară de atracțiile principale, cuprinde idei pentru tururi de câte o zi, aceasta fiind și inspirația pentru această primă zi : Krems - Melk. Pe lângă descrierea principalelor atracții de pe traseu aveți incluse și hărți ale traseului. A costat 29 de lei și cred că a meritat, mai ales că este destul de mic și ușor de cărat.

   Valea Wachau face parte din patrimoniul UNESCO din anul 2000 pentru peisajul riveran mărginit de munți dar și pentru așezările umane, precum și utilizarea agricolă a terenurilor, aceasta fiind cuprinsă între Krems și Melk, localități între care se află și probabil cea mai celebră pista de biciclete din Austria. În 2000, centrul orașului Krems a fost adăugat pe lista obiectivelor UNESCO. Este un oraș boem, cu un centru care este foarte bine păstrat și o plimbare prin acesta este foarte relaxantă și liniștită. Înainte de a intra am mers să căutăm centrul de informații turistice, care avea la intrare un raft cu hărți ale orașului deoarece acesta se deschidea după ora 12:00. La intrarea în centrul vechi te întâmpină poarta Steiner, o poartă după care par să te aștepte domnițe și domni îmbrăcați în straie medievale. Din păcate pe noi ne-a întămpinat doar o liniște monumentală, ținând cont că am ajuns acolo duminică în jurul prânzului. Inițial ni s-a părut ciudat că nu era nimic deschis fiind un oraș turistic, dar ne-am dat seama că este de fapt normalitate și nimic altceva. Ca fapt divers aici s-a născut mama lui Franz List, Maria Anna Laager în 1788. Fiind totul închis, am vizitat doar biserica Sfântul Vitus și biserica piariștilor.

 

Poarta Steiner

Un cântar în drum spre centrul de informații turistice

Balcon de prințesă (pentru cunoscători)

Coloana trinității

Stema Austriei

În drum spre biserica piariștilor

Biserica Piariștilor

Un intrând

asezonat cu o broască cabalină

Abația Göttweig

Coloana Mariei

O locomotivă CFR într-un magazin de trenulețe și accesorii

       De la Krems am pornit de-a lungul Dunării (sau pistei de biciclete) spre Melk. Am vrut să ne oprim și în Dürnstein deoarece de la distanță ne-a atras biserica cu turla albastră, dar se pare că toată lumea a hotărât să facă exact același lucru o dată cu noi, așa ca după 20 de minute de căutat loc de parcare ne-am decis să continuăm drumul spre Melk. Deasupra orașului se află ruinele vechilor metereze unde se pare că a fost întemnițat Richard Inimă de Leu, de către Leopold al V-lea în 1192/1193, nemulțumit de împărțirea prăzilor aduse din cruciadă; parte din banii de recompensă au fost utilizați pentru ridicarea zidurilor stravechii Viene. Am găsit în ghid scris de o bisericuță gotică, toate celelalte din zonă fiind în stil baroc, așa că am decis să ne oprim în St. Michael un sat cu doar 36 de locuitori. Biserica este foarte frumoasă, în turnul de la intrare se poate urca, iar cimitirul din curtea biserici este bine întreținut.

Biserica din St. Michael

Cimitirul (buhuhu)

Castelul Hinterhaus deasupra orațului Spitz

Ruinele castelului Aggstein vizibile pe partea stângă a Dunării pe drumul spre Melk

    Pe o căldură toridă am ajuns la abația Melk o mănăstire enormă situată exact deasupra Dunării (cred că o croazieră poate să ofere o imagine superbă asupra acesteia). În parcare, deja înfometat și obosit, îmi cam pierdusem cheful de vizitat; Ștef știindu-mi starea de ciufuțenie mi-a dat un energizant (adică niște biscuiți) și a reușit să ma convingă că o să merite. Melk este o mănăstire benedictină reconstruită în stil baroc austriac între 1702-1736 de arhitectul austriac Jakob Prandtauer și decorată în interior de opera lui Antonio Benduzii; istoria abației, ca parte integrantă a ordinului benedictin, a început în 1089 când fortăreața aflată în acel loc a fost donată de către Leopold al II-lea ordinului. Intrarea pentru adulți costă 9,50 euro aceasta cuprinzând pe lângă biserică și camerele muzeului, bastionul și grădinile mănăstirii, dar conform site-ului oficial intrarea va fi 10 euro începând cu anul următor (http://www.stiftmelk.at/englisch/index.html). Turul începe cu Sala Benedictină și continuă cu Curtea Prelaţilor, Scările Imperiale, Camerele Imperiale, astăzi sălile de expoziţie (un muzeu foarte frumos realizat cu multe exponate vechi, dar care au un un foarte mare dezavantaj dacă nu alegeți un tur cu ghid și anume faptul că nici una dintre ele nu are scrise explicațiile in limbă engleză), Sala de Marmură (doar ramele ușilor fiind din marmură autentică), Terasa, Biblioteca, Biserica şi Curtea lui Coloman. Conform site-ului oficial în jurul lui 1400, datorită importanței foarte mari aceasta conține mai multe relicve sfinte, cea mai importantă dintre ele fiind o bucată din sfânta cruce, dar din păcate nu există alte informații referitor la situația acesteia în prezent. În secolul 15, mănăstirea a fost punctul de plecare al uneia dintre cele mai importante reforme monahale medievale, "Reforma Melk", și a avut legături strânse cu umaniștii de la Universitatea din Viena. 
   Umberto Eco s-a documentat aici pentru romanul său "Numele trandafirului" şi, în semn de apreciere, a dat numele "Adso von Melk" unuia dintre personajele principale, anume tânărul ucenic al călugărului franciscan William de Baskerville, însărcinat cu investigarea morţii unor monahi dintr-o mânăstire din nordul Italiei.
   Biblioteca are accesibilă pentru vizitatori doar o cameră mare și una mică, cărțile fiind de fapt păstrate în 12 camere (deoarece nu este permis fotografiatul în interior va ofer un link cu poze din mănăstire ce cuprind și camera vizitabilă a bibliotecii). Aceasta conține în jur de 100000 de cărți, din care 750 sunt tipărite înainte de secolul XV. Plafonul bibiliotecii este decorat cu o reprezentare simbolică a credinței. În centru un personaj feminin este recunoscut ca alegorie a credinței și este înconjurată de patru grupuri de îngeri, care reprezintă cele patru virtuți cardinale: înțelepciunea, dreptatea, tăria și cumpătarea. Cele patru sculpturi din lemn sunt reprezentări ale celor patru facultăți: Teologie, Filosofie, Medicină și jurisprudență spre deosebire de sala de marmură care are o reprezentare laică avându-i în centru pe Palas Atena (simbol al înțelepciunii) și Hercules (simbol al cuceririi). Turul își atinge punctul culminant la intrarea în biserică, punctul central al întregii abații, locul în care simți cum Divinitatea se hotărăște câteodată să se odihnească și printre noi, a cărei altar central este dedicat sfinților Petru și Pavel. Altarul din partea stângă a altarului este dedicată sf. Coloman, ale cărui rămășițe pământești sunt depuse într-un sarcofag, iar altarul din partea dreaptă este dedicată lui Benedict, sarcofagul său fiind gol. 
   Curtea lui Coloman (potrivit legendei, fiul unui rege din Irlanda aflat în pelerinaj spre Ierusalim, a fost martirizat în 1012, în Stockerau, în apropiere de Viena, în această zonă de frontieră periculoasă el a fost suspectat de spionaj din cauza limbajului său ciudat și a îmbrăcământei sale, a fost apoi închis, torturat, și în cele din urmă spânzurat de un copac bătrân. Minunile care au avut loc după moartea sa au făcut populația locală să îl venereze pe Coloman), cu a sa statuie dedicată sfântului patron al abației și orașului, încheie turul unui loc pe care ar fi păcat să nu îl treceți printre obiectivele voastre când vă hotărâți sa vizitați Austria.

Poză preluată de pe wikipedia (pentru a vedea cât de impozantă este mănăstirea)

Scările de acces dinspre parcare

Curtea prelaților

Coridoarele imperiale cu un tavan specific austriac

Un nmanuscris din muzeu

Sala oglinzilor (am mai văzut o cameră la fel de frumoasă la Montserrat)

Una din pozele care ne-au ieșit cel mai bine în muzeu

Un cufăr vechi care avea înăuntru un touch screen conectat la un proiector, cuprinzând istoria abației

Înainte de al doilea război mondial parte din veniturile abației erau asigurate de anumite proprietăți și terenuri agricole din Transilvania

Scară interioară

Macheta abației era amplasată pe o platformă mobilă

Sala de marmură (plafon)

Sala de marmură

Privire asupra Melkului vizibilă de pe terasă

Orga bisericii

Petru și Pavel

Unul din cele mai frumoase altare principale văzute până acum

Cam așa ar trebui să arate efortul de a face o poză frumoasă

Dunărea vizibile din curtea lui Coloman

Statuia lui Coloman (din păcate parțial tăiată de subsemnatul - incompetență în ale fotografiei)

Și câteva poze din grădini care de asemenea merită o vizită

Bye-bye (poate o să ne întoarcem pentru întreaga vale Wachau)

    Frumos? Stați să vedeți Hallstattul, care merită pe deplin statutul de sătuc copiat în întregime de chinezi. Părerea mea este că merita originalul.

 

Primii 1300 km : Constanta - Bratislava

Din primul moment în care ne-am gândit la această vacanță, acest moment fiind încă din 2011, ne-am spus că prima zi va fi destul de grea, fiind vorba de condus prin România. Prin urmare ne-am hotărât să o facem și mai grea: eu la muncă toată ziua, până la 18:30, și Mircea acasă ocupându-se de bagaje. Și mai mult decât atât am hotărât să o facem drum întins până la Bratislava, pentru a câștiga o zi.

La 18.30 ridicat fata de la muncă, comandat pizza pentru drum, făcut duș și off we go pentru 3 săptămâni și 4 ore, mai exact, într-o vacanță care s-a dovedit a fi minunată (ca dealtfel toate vacanțele noastre și ale tuturor). Pregătiți pentru un drum lung, ne-am înarmat cu cafea (din care una uitată în frigider până la întoarcere), cu mâncare și mai ales cu răbdare pentru condus pe drumurile patriei. Ideea cu plecatul târziu a fost una foarte bună, lucru de care ne-am dat seama abia la întoarcere când am decis să traversăm România pe timp de zi ( nu de alta dar am făcut 14 ore prin țară, în acest timp având avut multe momente, între Arad și Sibiu, in care stateam pe loc).

Pe undeva pe langa Fetesti (avem poze si din Romania)

Ca drum de ieșire din țară am ales varianta ce trece pe lângă Craiova, Orșova, Lugoj și am iesit pe la Sânnicolau Mare, variantă care s-a dovedit a fi cea bună deoarece în afară de câteva locuri, unde erau lucrări în desfășurare, drumul a fost lejer. Pe la 5 dimineața fiind frânti de oboseală a hotărât sa oprim într-o parcare, încurajați de faptul ca în parcare se mai aflau un tir și o mașină mică. A fost o oră de odihnă chinuită dar care și-a făcut efectul și ne-a permis să continuăm drumul. La ora 9 deja profitam de prima pauză în afara țării. Pentru cei care merg pentru prima oară cu mașina în afară va sfătuim sa vă luați vignetele de fiecare data de la prima benzinărie întălnită după graniță, nu de alta dar la gheretele de la vamă aveți șansa să plătiți bani în plus și nu are rost.

Așa că după 18 ore deja făceam primele poze cu Bratislava, obosiți dar fericiți că am reușit să atingem prima țintă din multele de pe lista noastră. Este un oraș frumușel, care nouă ne-a adus aminte de Sibiu, cu același farmec de oraș vechi, bine întreținut, o zonă istorică mai mare care are avantajul că este toată pietonală. Ne-am plimbat prin zona istorică și apoi am mâncat la Slovak Pub, un pub pe care ni-l recomandase un prieten, unde am mâncat un fel tradițional cu niște mici găluști, brânză și jumeri; ma chinui să găsesc numele dar nu reușesc, dar oricum ideea este ca a fost bun iar prețurile sunt normale (o masă cu două supe, un fel doi și două beri au fost în jur de 15 euro), ba chiar aș putea să spun ca au fost cele mai mici din întreg concediul. Pubul este foarte ușor de găsit deoarece pe toți pe cei pe care i-am întrebat au putut sa ne ajute cu sfaturi.

Piața centrală (cu niște căsuțe foarte frumoase)

Tot piața centrală din alt unghi (frumoase tare mașinuțele astea cu care sa făcea turul orașului)

Undeva în spatele catedralei (din păcate închisă când am ajuns noi)

După cum bine mi s-a zis, ținând cont de numele blogului, este esențial să apărem și noi

Deja o imagine omniprezentă în orașele turistice

Nenicul ăsta ofera un adevărat spectacol prin relația pe care o avea cu porumbelul

În momentul în care îi arăta pumnul porumbelul răspundea si dădea și el cu ciocul

Palatul prezidențial

În Slovak Pub bineînțeles

Una din cele 4 statui aflate în centrul orașului (noi am găsit doar 3)

În aceași piață în care se află teatrul național se desfășura un festival folcloric

 
După vizitat și mâncat, somnul și-a făcut simțită prezența într-un mod brutal așa că am hotărât să căutam campingul (preț și amplasare - site), iar pe drum a fost momentul în care ne-am simțit cel mai aproape, ca și atmosferă și peisaj, de România, datorită calității drumurilor și a felului în care arătau periferiile. După instalare și somn, am mai dat o tura prin oraș, care era foarte animat în centru (foarte multe cafenele si restaurante liniștite în timpul zilei erau acum pline de oameni), am văzut castelul (doar pe afară), salve de tun (de pe un vapor de pe Dunăre) și ne-am simțit ca de sărbătoarea mucenicilor datorită unei înghețate, al cărei gust era exact ca cel al mucenicilor cu zeamă (cred că sunt specifici zonei Dobrogei, dacă nu ați gustat să stiți că sunt minunați din punctul meu de vedere).
Pont : căutați pianul la care pentru a cânta nu aveți nevoie de mâini ci de picioare!

Din câte am citit castelul a fost distrus total, și începând de prin anii 60 s-a reînceput construcția sa (concluzia ar fi că dacă se vrea se poate

Primul loc în care am văzut Dunărea în concediu (în afara țării deoarece o mai vazusem la noi la Cernavodă și după aceea între Drobeta și Orșova)

Țineam minte ca am văzut 3 din cele 4, dar se pare că avem poze doar cu două din ele

După o zi istovitoare era timpul să mergem spre cort. Și din fericire nici unul din noi nu a avut probleme cu dormitul în cort, așa ca vacanța începută bine avea toate șansele să continue așa. A doua zi urma un traseu frumos de-a lungul Dunării, Melk și Hallstat (a must do).
Sfaturi utile : înainte de a ieși din România faceți plinul și evitați să mai alimentați în Ungaria deoarece e una din țările cu prețurile cele mai amri la carburant. De asemenea vigneta pentru Ungaria ar trebui cumpărată pentru o lună dacă vă întoarceți în timp, pentru că faceți o mică economie. Vigneta pentru Slovacia pe noi ne-a costat 10 euro deoarece nu au vrut să ne dea decât pe o lună, deși peste tot am citit că ar trebui să fie 5 (pierdere noi se pare). Parcarea în centrul Bratislavei a fost cea mai scumpă din tot concediul peste tot fiind 1,5 euro jumatate de oră.
P.S. : puteți vizualiza pozele în mărime naturală, dând click pe ele și intrând în galerie.